Multiculturalism critic

Programul meu propune să practicăm multiculturalismul critic care contribuie la realizarea celor trei deziderate discutate (multiversitate de calitate, universitatea ca bun public, guvernanță democratică) și beneficiază de pe urma lor....

Programul meu propune să practicăm multiculturalismul critic care contribuie la realizarea celor trei deziderate discutate (multiversitate de calitate, universitatea ca bun public, guvernanță democratică) și beneficiază de pe urma lor.

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj/ Kolozsvár/ Clausenburg a integrat multiculturalismul în politica sa instituțională în mod explicit la mijlocul anilor 1990, oferind alternativă față de separarea ei în două pe linia învățământului în limba română și cea în limba maghiară.

Aici nu-mi propun să discut pe larg despre introducerea liniei germane, precum și a programelor de studii iudaice, norvegiene, americane, asiatice etc. în contextul multiculturalismului Universității Babeș-Bolyai. Acestea cu siguranță au îmbogățit paleta ofertelor sale educaționale și a direcțiilor ei de cercetare, și au repus în drepturi minorități persecutate, și/sau culturi care trebuie reprezentate la o instituție de o astfel de anvergură. Ele sunt probabil programele care atrag cel mai mare interes din partea studenților internaționali. În acest context nu-mi propun nici să dezvolt, dar țin neapărat măcar să semnalez, nevoia completării acestor domenii cu studii despre romi care, pe plan internațional, și poate mai ales în fața rasismului anti-țigănesc din Europa  contemporană au o relevanță tot mai mare.

Revenind la contextul istoric și politic al asumării multiculturalismului la Universitatea Babeș-Bolyai de pe la mijlocul anilor 1990, reamintesc aici că politica de separare a universității în două a fost susținută de o parte a elitei (intelectuale și politice) a minorității maghiare din România, apelând la argumente de natură istorică și cetățănească care urmăreau să susțină dreptul acesteia la o universitate maghiară de stat autonomă în Cluj. Dezbaterile despre soarta UBB s-au derulat în contextul politic local dominat până în 2004 de partidul naționalist al lui Gheorghe Funar și de câteva semne ale unor relații interetnice tensionate.

Personal, datorită crezului meu profesional și convingerilor mele personale, întotdeauna mi-am exprimat opțiunea pentru o universitate clujeană comună, și în multe din studiile mele am analizat procesul negocierii asupra multiculturalismului la Universitatea Babeș-Bolyai, precum și modul în care tradiția naționalistă din ambele părți a fost evocată și revigorată în acele discuții în contextul mai larg al transformărilor post-socialiste. În programele pe care le-am gestionat (masteratul de antropologie culturală, și masteratul de studii de gen), din păcate de atunci eliminate prin decizii ale conducerii universității, pe linia interesului profesional și a unor moduri de gândire împărtășite trans-etnic, am reușit să aduc laolaltă studenți și cadre didactice de etnie română și maghiară. În urma participării mele la dezbaterile din anii 1990 și 2000 în felul meu critic, de multe ori am fost blamată de ambele părți, repercusiunile acelei poziționări le resimt și acum. Pe de altă parte, asumarea epistemologiei feministe, pe lângă spiritul antropologiei critice, îmi oferă și azi repere conceptuale și morale în critica naționalismului și rasismului de orice culoare politică și etnică.

De atunci, multiculturalitatea a intrat și în definiția oficială a orașului; iar prin noua Lege a Educației, ceea ce a fost recunoscută de către Carta Universității drept linie maghiară constituită pe criteriul limbii de predare la o catedră sau alta, a devenit – acolo unde s-a optat pentru această organizare – departament de sine stătător având aceleași drepturi și obligații ca orice alt department de la Universitatea Babeș-Bolyai. Astfel, dincolo de faptul că practicile de bună conviețuire între linia maghiară și linia română s-au instituționalizat, autonomia celei dintâi a dobândit statut legal în cadrul instituției.

În aceste condiții, în raport cu învățământului în limba maghiară de la Universitatea Babeș-Bolyai, propunerea mea este să stabilizăm și dezvoltăm multiculturalismul acestei instituții prin asumarea principiului multiculturalismul critic, care:

-          tratează adecvat diferența și relația dintre limba de predare, conținutul predării definit în spiritul diverselor discipline, și autonomia (auto-guvernanța) departamentelor, inclusiv a celor care s-au organizat pe linia de predare în limba maghiară din cadrul diverselor facultăți;

-          susține recunoașterea culturală a minorităților naționale și dreptul lor la învățământul în limba maternă la toate nivelele;

-          conștientizează efectele negative ale sistemului de învățământ neoliberal, care prioritizează eficiența financiară, și poate pune în pericol existența unor programe de studii în limba maghiară datorită numărul foarte redus al studenților înscriși;

-          în spiritul principiului solidarității propuse la nivelul întregului meu program, elaborează și implementează, pe baze consensuale, un sistem de protecție a programelor de studii vulnerabile din acest punct de vedere;

-          impune asumarea unei responsabilități împărtășite de către conducerea universității și conducerea liniei maghiare în vederea asigurării resurselor materiale și umane care fac posibilă exercitarea autonomiei departamentale și dezvoltarea calității predării și cercetării la departamentele maghiare;

-          susține că, pe lângă recunoașterea dreptului de a decide asupra problemelor sale, existența și dezvoltarea liniei maghiare nu este doar problema liniei maghiare, ci ține de obligația Universității Babeș-Bolyai ca întreg;

-          capacitează, în sistemul guvernanței democratice generale, participarea largă a cadrelor didactice și studenților de etnie maghiară nu doar la dezbaterile despre problemele liniei maghiare, ci ale universității ca întreg;

-          elaborează și pune în funcțiune un sistem de reprezentare în forurile de conducere de la toate nivelele ale liniei maghiare care asigură reprezentarea lor proporțională;

-          prin programele educaționale și de cercetare promovează schimburile și colaborarea inter-culturală.

 

Ca rector al Universității Babeș-Bolyai îmi propun să capacitez eforturile de auto-organizare a liniei maghiare pe baza răspunderii împărtășite, și să tratez această chestiune ca parte integrantă a politicilor instituționale ce vizează multiversitatea de calitate, universitatea ca bun public și guvernanța democratică. Pe fondul experiențelor mele foarte personale afirm că voi face tot posibilul ca să nu se mai repete situațiile trăite în perioada conducerii anterioare, datorită căreia – în pofida tuturor meritelor sale în materie de promovare a multiculturalismului la Universitatea Babeș-Bolyai – s-a instalat o atmosferă autoritaristă, în care cei care se exprimau împotriva separării universității au fost tratați drept colaboratori ai puterii, iar cei care au criticat abuzurile nedemocratice ale acestuia și pe acest plan au fost etichetați naționaliști. Sunt convinsă, că modelul universității propus prin programul meu garantează spațiu de dezvoltare și pentru linia/secția maghiară a Universității Babeș-Bolyai, și este un pas înspre asumarea instituției comune bazată pe colaborarea interculturală și munca noastră profesională împărtășită. Experiența de minoritar a rectorului care propune acest model contează, dar nu primează în opțiunea pentru un program cu o relevanță trans-etnică.

 

… a key weakness of liberal multiculturalism is its inability to tackle seriously and systematically structural inequalities [...] as a result of its continued use of the affirmational and politically muted discourses of “culture” and cultural recognition.  

Critical multiculturalism has emerged over the last decade as a direct challenge to liberal or benevolent forms of multicultural education. By integrating and advancing various critical theoretical threads … critical multiculturalism has offered a fuller analysis of oppression and institutionalization of unequal power relations in education. (Stephen May, Christine E. Sleeter, eds, 2010: Critical Multiculturalism: Theory and Praxis; Routledge).