Guvernanță democratică

Acționând într-un moment marcat de schimbări recurente şi substanţiale (economice, sociale, legislative, politice), vă solicit să acceptaţi un management al schimbării în care guvernanţa democratică este un garant al găsirii...

Acționând într-un moment marcat de schimbări recurente şi substanţiale (economice, sociale, legislative, politice), vă solicit să acceptaţi un management al schimbării în care guvernanţa democratică este un garant al găsirii echilibrului necesar bunei funcţionări a universităţii.

Acesta trebuie să se bazeze pe următoarele deziderate:

-          noua lege a educației prevede reglementări și prevederi care trebuie integrate adecvat în Carta Universității Babeș-Bolyai, în Codul de etică și deontologie profesională, Codul de asigurare a calității și Codul universitar al drepturilor și obligațiilor studentului;

-          noul contract de management dintre rector și senat are menirea să reglementeze relațiile dintre cele două foruri de conducere și trebuie să includă, printre altele:

  • asumarea răspunderii publice a instituției, conform Art. 124 al Legii educației 1/2011 (în legătură cu asigurarea și evaluarea calității, politicile de echitate și etică universitară, asigurarea eficienței utilizării resurselor, asigurarea transparenței tuturor activităților, respectarea libertății academice a personalului didactic și de cercetare, precum și a drepturilor și libertăților studenților);
  • reglementarea relației de colaborare și de parteneriat cu președintele și vice-președinții senatului universitar;
  • adoptarea modelul european al metodei deschise de coordonare, care asigură o comunicare şi colaborare atât orizontală, cât şi verticală între toţi actorii universităţii (cadre didactice, studenţi, personal administrativ).

-          în strânsă colaborare cu Senatul universitar căruia îi revine atribuția de a controla și monitoriza activitățile conducerii executive și Consiliului de Administrație, rectorul va trebui să asigure consultarea periodică a întregii comunități academice și informarea permanentă a acesteia, precum și monitorizarea modului în care facultățile și departamentele își exercită obligațiile ce țin de răspunderea publică a instituției;

-          rectorul să elaboreze o propunere către Consiliul de Administrație compus din rector, prorectori, decani, directorul general administrativ și un reprezentant al studenților cu privire la elaborarea strategiilor universității pe termen lung și mediu, și a politicilor pe domenii de interes ale universității, proces în care, de exemplu:

  • decanii vor transmite Consiliului de Administrație informații despre nevoile și opțiunile membrilor de facultăți în materie de strategiile de dezvoltare instituțională pe termen mediu și lung, vor participa la negocierile asupra acestora, și vor fi responsabili pentru implementarea lor;
  • prorectorii vor elabora mai multe propuneri de politici pe domeniile de interes ale universității pe baza propunerilor venite dinspre facultăți și a consultării unor experți din afara universității, pe baza direcțiilor curente de pe plan național și internațional, cât și în funcție de resursele materiale disponibile și de impactul lor asupra funcționării instituției ca întreg (aceste domenii sunt: predarea/învățarea/educația informală; cercetarea/publicațiile/conferințele; cooperări cu alte instituții educaționale și de cercetare; cooperarea cu comunitatea economică, socială și politică; centrele/facilitățile culturale, sportive și recreaționale; politici financiare; politici de dezvoltare și capacitare organizațională)

-          rectorul ca actorul executiv care acționează spre binele universității și comunității academice ca întreg, trebuie să:

  • asigure un spirit unificator într-un spațiu academic caracterizat de fragmentarea intereselor, de multitudinea paradigmelor de cercetare și de o guvernanță descentralizată (care respectă  autonomia departamentelor);
  • (re)creeze echilibrul între părți și interese multiple prin inițierea și coordonarea unui proces de negocieri la nivelul întregii universități;
  • promoveze iniţiative care decomercializează principiul competitivităţii, şi cel puţin îl completează pe cel din urmă cu principiul coeziunii sociale şi solidarităţii între actorii întregii universităţi, apropiind astfel UBB-ul de tradiţia europeană a agendei sociale;

-          pentru administrarea schimbărilor din afara și din înauntrul universității, rectorul va trebui să promoveze elaborarea și implementarea unui nou contract social la Universitatea Babeș-Bolyai, care:

  • își propune să contribuie la restabilirea unui climat al încrederii şi colaborării la nivelul întregii instituţii şi al unor relaţii inter-personale şi instituţionale de calitate, demne de mediul academic;
  • respectă întru totul autonomia profesională a departamentelor în ceea ce privește definirea și gestionarea procesului de învățare și cercetare, în strânsă legătură cu criteriile de performanţă şi de calitate ale domeniilor lor, precum şi cu expertiza şi interesul profesional al cadrelor didactice;
  • se bazează pe consultarea vastă a comunității academice și pe o negociere care transcede graniţele facultăţilor aşa cum sunt ele structurate în momentul de faţă la UBB pentru a ajunge la un consens în ceea ce privește:
    • elaborarea unui sistem de evaluare (şi promovare) al performanţei profesionale şi aplicarea sa univocă în cazul fiecărui cadru didactic în funcţie de criteriile de calitate ale domeniior în care activează (ştiinţe socio-umane, ştiinţele naturii, studii umaniste);
    • stabilirea unei grile de salarizare care să elimine inegalităţile enorme ce caracterizează în momentul de faţă structura de venituri atât în cadrul unor departamente chiar şi între persoane aflate în poziţii didactice similare, cât şi, mai ales, între departamente/cadre didactice poziţionate diferit în funcţie de modul în care utilitatea specializării lor este percepută de societate în momentul de faţă, dar desigur fără aducerea unor prejudicii meritelor deosebite ale unora sau altora;
    • stabilizarea și îmbunătățirea structurii multiculturale a universității, și promovarea interculturalității;
    • susţinerea sistemului de credite transferabile în cadrul UBB (dar şi în relaţiile acestuia cu alte universităţi din ţară şi din străinătate);
    • promovarea colaborării între departamente şi facultăţi care facilitează derularea unor programe inter- şi trans-disciplinare, şi/ sau este necesară îmbunătăţirii ofertei de cursuri aferente unei specializări;
    • identificarea unor mecanisme financiare care să motiveze şi să susţină dezideratele de mai sus (sistemul de credite transferabile, programele transdisciplinare şi în general colaborarea inter-departamentală în servirea specializărilor) care în momentul de faţă sunt imposibile de derulat atât datorită fragmentării enorme a universităţii, cât şi sistemului financiar actual de distribuire a fondurilor pe facultăţi;
    • respectarea autonomiei organizaţiilor studenţeşti, susţinerea/ promovarea acestora pe baza unor principii stabilite în comun acord cu ele, crearea unui climat instituţional în care (şi) studenţii îşi pot practica drepturile civice fără teama de a fi sancţionaţi, sau, din contra, fără dorinţa de a beneficia de privilegii din partea conducerii instituţiei;
    • nevoia reevaluării consecinţelor (pozitive şi negative, avantajoase şi dezavantajoase) a structurării UBB în mai mult de 20 de facultăţi situate într-o ipostază de competiţie internă, şi, pe baza rezultatelor analizei (eventual efectuate şi prin implicarea unor experţi din afara universității), identificarea unor schimbări organizaţionale necesare care să îmbunătăţească calitatea şi eficacitatea actului predării şi cercetării în instituţia noastră ca întreg;
    • completarea principiului autonomiei departamentelor cu mecanisme care facilitează punerea în practică a principiului solidarităţii inter-departamentale, astfel încât, pe baza unui consens construit pe dezbateri transparente, să se elaboreze şi implementeze o politică de redistribuire justă a resurselor financiare (această politică/ set de politici ar urmări să reducă inegalităţile între facultăţi produse sub impactul marketizării/ comercializării universităţii şi – respectând criteriile calităţii profesionale din domeniile respective – ar reda demnitatea acelor programe/ specializări care nu neapărat produc marfa cea mai vandabilă pe piaţa muncii actuale, dar dezvoltă competenţe necesare într-o societate democratică (şi defapt în orice instituţie publică şi privată), cum ar fi spiritul analitic/ critic şi sensibilitatea socială, sau consensualitatea şi dorinţa/ abilitatea de participare civică;
    • sistemul de distribuire a bugetului public, precum şi cel de redistribuire al fondurilor proprii (create din taxele de şcolarizare, contribuţiile procentuale ale proiectelor derulate prin UBB, donații, chirii etc), cu scopul ca acesta să devină unul transparent şi să servească, pe lângă motivarea financiară a actului de predare/ cercetare de înaltă calitate şi celelalte principii anunţate ale instituţiei;
    • susținerea financiară mai eficientă a revistelor de specialitate Studia Universitatis Babes-Bolyai  (atât în ceea ce privește producția, cât și diseminarea ei în țară și în străinătate);
    • reorganizarea școlilor doctorale, în contextul în care se promovează inter- și trans-disciplinaritatea, precum și asigurarea unui program tutorial susținut de o comisie de îndrumare format din specialiștii temelor lucrărilor de doctorat;
    • internaționalizarea programului de studii post-doctorale într-o strânsă colaborare cu toate domeniile profesionale;
    • extinderea programelor de educație permanentă, educația adulților și life-long learning, atât în termenii beneficiarilor, cât și ai furnizorilor acestora.

 

… the Open Method of Coordination is a new mode of governance. This is due to the main features of the method, such as participation, the approach to problemsolving,the ways in which knowledge and learning are created and diffused across countries. Open coordination may work like a radar searching for solutions and new usable knowledge. […] It creates the preconditions for bottom-up learning.Open coordination encourages cooperation and imitation, but it also promotes diversity and competition. It is a means to achieve competitiveness. […] Some see open coordination as a way to balance the economic logic with the values of ‘the European social model’. (Claudio M. Radaelli, 2003: The Open Method of Coordination: A new governance architecture for the European Union?, Swedish Institute for European Policy Studies)